duminică, 25 decembrie 2011

Cadourile primite de Fata Norocoasa

Inca din 5 decembrie am postat pe Facebook niste poze cu bradutul nostru, sub care erau mai multe cadouri ambalate, fie pentru noi, fie pentru cei dragi noua. Inclusiv al meu, cel alb, mare, de la Vlad.
Asteptarea a fost cu atat mai mare cu cat stiam ca inauntru este ceva ce sigur imi doresc. Asta pentru ca am avut inspiratia sa-i dau sotului meu o lista lunga cu chestii pe care mi le doresc, din care el a putut alege. A fost un dragut ca de obicei si a nimerit la fix. Asadar, ca sa-mi impartasesc bucuria si cu cititorii blogului Fata Norocoasa, postez niste poze :).

Manusi de ski de la Decathlon (exact modelul pe care mi-l doream)



Pijamaluta de la Oysho - pe care mi-o doream nespus de cand ii cumparasem una cadou verisoarei mele Andreea; modelul cu pisici a fost ales de Vlad :)




Papuci de casa pana la gleze imblaniti - exact asa suna dorinta din lista :)



Pe langa faptul ca Vlad a respectat intocmai instructiunile, acesti papucei mi se par chiar mai faini decat mi i-am imaginat. Si sunt atat de comozi si caldurosi, sunt complet indragostita de ei. Prietenii mei stiu ca mi-e frig cam tot timpul, asa ca aceasta pereche este exact pe gustul meu.
In rest, am mai primit de la parinti o cutie de bijuterii genul vintage, din textil, cu niste margelute si un curs de dictie si vorbire la Fundatia Calea Victoriei, pe care o sa-l incep din 9 ianurie (care a fost tot dorinta mea, desi mama a fost cam dezamagita ca nu poate pune acest cadou sub brad :D)

Inca unul dintre cadourile pe care vreau sa-l mentionez, primit de mama mea de la noi este un set de produse de la L'occitane pe care le-am tot remirosit la cam 30 de minute, asa de mult imi plac. Sunt din gama cu miros de trandafiri, atat de clasic si de feminin - intra pe wishlistul de 14 februarie sau 8 martie.



Sarbatori Fericite tuturor!

duminică, 27 noiembrie 2011

Weekend de toamna tarzie...

Cred ca nici o toamna nu a trecut asa de repede ca toamna asta. Miercuri e deja ultima zi din acest anotimp nehotarat, asa ca merita sa scriu cateva cuvinte despre weekendul care a trecut si care ne-a incantat simturile.
Am fost invitati de verisoara mea Andreea la Pestera, sa ne distram impreuna cu ea si inca cativa prieteni de ziua ei de nastere. Desi a fost o ceata continua si nu am reusit sa vedem mare lucru din impresionantul peisaj care ne incojura (Piatra Craiului) am reusit sa surprind doua poze "inghetate" care ma fac sa ma zgribulesc chiar si acum.






Cu aceasta ocazie am descoperit ceaiul de ghimbir, dar nu cel la pliculet ci facut prin fierberea radacinii de ghimibir. Este excelent, simti cum te incalzeste instant si te revigoreaza. Desi nu stiu care este aportul de antioxidanti cred ca este o altenartiva buna la ceaiul verde, pentru cei care nu prefera aceasta bautura (cum sunt eu). Asadar cred ca ceaiul de ghimbir va fi bautura iernii 2011/2012 pentru Fata Norocoasa.

duminică, 13 noiembrie 2011

Mere coapte pentru duminica seara

Vineri am gustat ceva delicios pregatit de verisoara mea Andreea, gutui coapte la cuptor cu zahar si lichior, servite cu inghetata. Pentru ca nu aveam gutui la indemana, dar aveam mere m-am gandit sa fac acest desert rapid, foarte potrivit pentru vremea de afara.

Asadar am taiat trei mere, le-am aranjat dragut intr-o farfurie mai maricica, le-am stropit cu lichior si zahar brun iar apoi am presarat scortisoara (preferata mea pentru vremea rece). Si, ca sa arate si mai apetisant am ornat farfuria cu niste betisoare de scortisoara. Inainte sa intre in cuptor aratau cam asa.






Dupa cam 30 de minute, desi pot fi lasate si mai putin ca sa nu se inmoaie prea tare, le-am scos din cuptor si le-am mancat cu inghetata Aloma de caramel. Data viitoare voi lua o inghetata mai putin dulce, ca sa nu contrasteze in asa mare masura cu gustul dulce-acrisor al merelor.



luni, 26 septembrie 2011

Filmul copilariei mele pe care n-am putut sa-l vad decat acum...



Cei apropiati mie stiu ca este vorba despre Twin Peaks, pentru ca in ultimele doua saptamani l-am pomenit de o gramada de ori. L-am vazut oarecum in stilul maraton, uitandu-ne la doua, trei episoade intr-o seara, daca nu mai multe.
Mi-a placut. Nu stiu daca pot sa sintetizez exact de ce, dar cred ca e un film care merita si trebuie vazut. David Linch are talentul de a metamorfoza lucruri serioase, de multe ori chiar tragice, in scene care te fac sa zambesti din cauza cinismului sau realismului lor. Pe alocuri serialul are tenta horror, dupa standardele mele, putina comedie si drama, cliseele sunt prezente dar luate in deradere si aproape toate fetele sunt foarte frumoase.
Pe cand a fost difuzat la noi prima data, prin 92-93 cred, ai mei nu m-au lasat sa-l vad, cel mult vedeam prima parte a unui episod dupa care ma trimiteau la mine in camera. Tin minte ca asta imi crea o mare frustrare, la fel ca si regula de a ma culca la noua in fiecare seara. Iata asadar doua motive pentru care ma bucur de starea de adult - pot sa ma culc la orice ora vreau si pot sa vad ce filme vreau.

Am vazut ambele serii, doar doua au fost filmate, si m-a frapat diferenta de fir epic dintre cele doua. Prima a avut stilul unui film politist, iar cea de-a doua a avut tente majore de misticism. Nimic mai placut decat sa fii tinut cu sufletul la gura pentru ca nu stii la ce sa te astepti.
Ieri am vazut ultimul episod, care a fost cu adevarat infricosator (ce cuvant ciudat, dar n-am gasit altul pe moment) si care ar fi putut foarte bine sa constituie baza pentru o a treia serie. Din pacate aceasta a treia serie n-a aparut niciodata.




Figura cadavrului Laurei Palmer este una dintre cele mai usor recognoscibile oriunde in lume (conform IMDB).
Serialul acesta mi-a starnit apetitul pentru filmele lui David Lynch si cred ca weekendul acesta o sa continui cu Blue Velvet si The Elephant Man.

duminică, 18 septembrie 2011

Toata aprecierea pentru Bryan Ferry si Roxy Music

In seara aceasta are loc in Bucuresti un concert la care nu voi putea sa merg, insa unul care sunt convinsa ca merita toata aprecierea.
Nu demult l-am descoperit pe Bryan Ferry si Roxy Music, insa a fost dragoste la prima vedere (si prima auditie de atfel :). Incet, incet descopar noi melodii si videoclipuri, noi pentru mine, vechi si valoroase pentru altii. Pana acum piesa care imi place cel mai mult este "Love Is The Drug" iar videoclipul mi se pare fascinant, desi s-ar putea spune ca nu reprezinta nimic special. Felul cum se reflecta lumina in tot ce straluceste, coafurile si costumatia fetelor din back-up-ul vocal, decorul in general, bassistul cu parul lung si blugi flare, totul este reprezentativ pentru anii '70. Muzica asta este unul din motivele pentru care mi-ar place sa traiesc macar pentru cateva zile in anii aceia. De altfel, micro-reducandu-ma la versurile piesei, cred ca povestea este destul de inspiranta... "Dim the lights, you can guess the rest"





duminică, 11 septembrie 2011

De vazut in sesiunea de filme toamna 2011

Intamplator am vazut azi pe Discovery un documentar despre revolutia cinematografiei americane, referitor la perioada anilor '70 cand s-au facut multe filme "de regizor" - nu stiu daca asta termenul cel mai corect, in orice caz sunt filme oarecum in opozitie cu filmele "cu succes de casa".
Intervievat in acest documentar este Martin Scorsese al carui " Mean Streets" (1973) vreau sa-l vad cu prima ocazie.




Apoi am mai pus pe lista:
- Harold and Maude; 1971
- La mariee etait en noir; 1968
- The Panic in Needle Park (cu Al Pacino tanar, un deliciu); 1971
- Apocalypse Now; 1979
- Farenheit 451; 1966
- THX 1138; 1971

Tot cautand trailere pentru aceste filme pe YouTube and dat peste un film - Metropolis - din 1927, versiunea intreaga, dar din pacate cu sunetul (muzica) adaugat peste versiunea originala. Nu am vazut decat primele minute din film insa pare extrem de interesant, iar ideea lui mai mult decat inovativa pentru anul 1927 (ma refer la faptul ca s-a facut un film despre asta). Citind despre el pe internet, nu pot decat sa-mi aprob ignoranta in domeniu, insa sa ma bucur ca am descoperit ceva pretios.



O sambata simpatica

Asa a fost pentru noi sambata care tocmai a trecut. Linistita, calda si calma.
Nu am facut cine stie ce planuri dar am iesit totusi in oras, prima data la cofetaria Casablanca de pe langa Piata Romania, un loc unde imi facea intotdeuna placere sa merg. De data asta am fost cam dezamagiti amandoi, mai era doar cate o bucata din fiecare prajitura, facandu-ne sa ne gandim daca nu sunt cam vechi. Totusi, in virtutea experientelor anterioare am servit un tort cu fructe de padure - eu, si Vlad o amandina. Ambele s-au dovedit mult prea dulci, ca si cum n-ar fi avut nici un alt gust inafara de zahar. Nu le-am putut termina.
Partea placuta a serii am petrecut-o la The Gin Factory - un local din centrul vechi. Nu stiu exact cat de mult starea noastra de bine s-a datorat localului si atmosferei de acolo si cat bauturilor excelente pe care le-am servit :). Nu sunt o cunoscatoare in ale cocktail-urilor dar aseara am baut (impreuna cu Vlad) Mojito, Hurricane si Godfather. La Mojito m-a impresionat menta - despre care am descoperit ca e perfecta sa-ti improspateze respiratia daca o consumi in stare bruta si care iti face mainile sa miroasa intr-un mare fel. La Hurricane mi-a placut mult dulceata fina a bauturii, iar Godfather este un mix perfect intre tarie (dupa gusturile mele) si aroma. Mai ales ca Godfather este servit cu 3 boabe de cafea si o cireasa de bar (din acelea zaharisite, rosii perfect, inclusiv codita, care se pun in bauturi). In ordinea prezentarii lor, poze cu cocktail-urile si o poza din bar. Apropo de The Gin Factory, nu cred ca o sa treaca mult pana mai ajungem pe acolo. Marele minus, de care poti totusi sa faci abstractie daca esti cu persoanele potrivite, este faptul ca unii oameni prezenti au o tenta de "pitzi/mane" (n-am stiut cum sa exprim mai bine aceasta trasatura).






sâmbătă, 10 septembrie 2011

Potrivit pentru toamna



Sunt o mare adepta a unghiilor colorate, imi fac manichiura de cel putin doua ori pe saptamana si din pacate uneori sotul meu spune ca imi pierd timpul cu toata treaba asta :).
Pentru ca imi place sa imi adaptez culorile ojelor dupa sezon, am ales si pentru toamna aceasta doua culori care ma inspira, de la OPI, pe care inca nu le am dar cred ca o sa mi le cumpar foarte curand.
Este vorba despre "You don't know Jaques" si "I am not really a waitress". Prima, un maro deschis lucios merge perfect cu orice culoare de haina si denota calm si liniste. Cea de-a doua, un rosu deschis aprins perfect trecea spre atmosfera sarbatorilor de iarna, preferatele mele, cand pot sa ma imbrac cu haine mai stralucitoare, mai "de ocazie". Exact asa mi se pare si aceasta culoare " de ocazie".

miercuri, 31 august 2011

Bun venit la Fata Norocoasa


Sper ca postarea aceasta sa fie prima dintr-un lung sir, placut de vazut si citit.
Imi doresc sa scriu aici despre lucrurile care-mi fac placere sau care-mi plac pur si simplu, pe care cred eu ca merita sa le impart si cu altii.
De exemplu azi ma gandesc cu placere la toamna care urmeaza, cu diminetile insorite si reci in care mergem sa bem o cafea in Cismigiu, iar parcul este gol si tacut. Degetele imi sunt un pic inghetate iar eu strang prea tare cana de carton plina de cafea calda ca sa mi le incalzesc.