luni, 11 mai 2015

Prima mea experiență la un hotel All Inclusive

Eram tare curioasă cum e cu sistemul ăsta all inclusive, auzisem multe păreri, dar nu avusesem niciodată parte de el. Evident, contează și câte stele are hotelul, probabil și țara, câte zile stai și alte elemente care vor avea parte de apreciere subiectivă.

În cazul nostru a fost un mini-sejur de 1 Mai, la hotelul Miramar din Obzor, Bulgaria, zonă aflată mai în sudul țării, la vreo 100 și un pic de kilometri de granița cu Turcia. Hotărârea de a merge acolo nu a fost luată cu greu, eu fiind deja în a 8-a lună de sarcină și cu chef maxim de a sta și a nu face mare lucru.

Am luat un sejur de 3 nopți, prin EcoVoyage Tour (agenție mică și puțin cunoscută, dar cu servicii impecabile) pe care am plătit 550 de lei de persoana - Ultra All Inclusive. Inițial dorisem un pachet cu 500 de lei, dar nu mai erau disponibile camere, diferența fiind faptul că cele cu 550 de lei aveau vedere laterală spre mare.
Hotelul are 4 stele și un rating foarte bun pe booking - 8.8 excelent (azi, că acum 2 săptămâni era 8.9 - fabulos :D), lucru care a contat când am decis asupra lui. În general evit să mergem în locuri cu rating sub 8, ai mari șanse să nu te simți așa cum ar trebui.

Pe drum am făcut 5 ore, asta pentru ca am ales varianta mai lungă, prin Vama Veche, din cauză că auzisem că pe la Giurgiu se circulă pe un singur sens pe pod și sunt cozi de 3 ore. Noi am mers șnur, cum s-ar zice, și am ajuns la hotel pe la ora 15.

Din acel moment tot sejurul a mers ca uns, chiar m-am mirat cum de nu am întâmpinat chiar nici o problemă, nimic să ne sâcâie sau să ne deranjeze. Cumva parcă mă așteptam fie să nu fie ok voucherul, fie să nu ne placă camera, fie să ne trateze aiurea pentru ca suntem români și nu nemți... Din fericire nici unul din miturile legate de bulgari nu s-a concretizat.

Camera era mare, în culori neutre și calme, și cu mochetă pe jos. Asta cu mocheta pe jos e un aspect care mie îmi place tare mult, până acum la toate hotelurile de la mare am prins doar gresie. Priveliștea de pe balcon era superbă, aproape de mare și plajă.





Mașina am lăsat-o în parcarea păzită și gratis a hotelului toate cele 3 zile, nu am ieșit deloc din incintă, nici nu prea am avut motive, cam totul fiind "la botul calului". E mare lucru să ai parcarea gratis la hotel în Bulgaria.

Acum legat de mâncare, că despre asta e de fapt all inclusivul, eu nu am văzut așa abundență în viața mea. În prima seara efectiv am ramas șocată încercând să-mi dau seama de un fel de mâncare pe care nu-l au. Se serveau cred vreo 20 de feluri de salate, plus ingrediente brute dacă vroiai tu să-ți faci una proprie, 2 feluri de supe/ciorbe, brânzeturi frantuzești și salamuri afumate, mezeluri de toate felurile, fripturici, pește pane și la aburi, fructe de mare, vreo 10 feluri de garnituri, paste, pizza, deserturi, colț bio cu diverse gemuri, cereale, biscuiței și astea timp de 3 ore, doar pentru cină. Băuturi erau de toate, sucuri, siropuri, bere, vin, la bar tării, coktailuri. Evident abundența vine cu marele minus al risipei, am văzut o grămadă de comeseni care își burdușeau farfuriile și consumau mai puțin de jumatate. Asta nu am prea înteles-o, doar puteai sa te duci și de 10 ori să-ti tot iei ce-ți poftea inima. (Am mâncat multe lucruri gustoase, contrar poveștilor cum că mâncarea în Bulgaria nu prea are gust. Dacă ar fi să fac o comparație, din păcate în general cea mai fadă mâncare am mâncat-o chiar în Românica noastră, recunosc, ceva mai bună ca în State.)

Cam la fel era și la micul dejun, și la prânz, iar dacă cumva nu te incadrai în orele de servire, mai aveau un restauranțel a la carte, unde puteai să mănânci diverse. Bineînțeles, totul gratis. Apropo de asta, pe lângă cei 550 de lei nu am mai scos nici un ban din buzunar. De fapt ba da, am lăsat niște bacșisuri la final, vreo 30 de lei.

Apropo de sala de mese - termenul e cam arhaic aș zice eu - e mai mult un restaurant imens, era o zonă special amenajată pentru copii, adică bufet cu o înălțime mai mică, de unde se puteau servi singuri cu diverse. Îmi place mult ideea independenței copiilor și faptul că sunt și alți oameni care se gândesc la asta. (mică paranteză, am rămas surprinsă când lucram la o grădiniță în State că le-am dat copiilor de un an și jumatate mini tacâmuri ca să mănânce singuri. Evident, își foloseau mai mult mâinile, dar toată ideea era să învețe să se hrănească singuri).

În rest, puteai face ceva toată ziua. Fie plajă (noi am stat, dar îmbracați că era cam frig), fie zumba, fie piscină (era inclusiv una interioară dar era cam rece apa), fie să stai doar și să bei bere, fie să dormi. Seara erau petreceri în barul hotelului și lumea chiar se distra.


Hotelul era plin de copii care alergau pe holuri, băteau mingea sau se dădeau cu trotineta, dar toată lumea îi ignora. Nu am auzit vreun adult să dea indicații gen "nu mai urla, nu mai fugi, nu etc". Parcă exista un consens al tuturor adulților de a fi zen și de a-i lăsa pe copii să fie copii. Ce s-au mai schimbat vremurile de când eram noi mici... Noi nu ne-am simțit deloc deranjați de această hărmălaie de copii, Vlad chiar a zis la un moment dat ca ce frumos înveselesc atmosfera. Și chiar așa e.

În concluzie, am avut așa o experiență plăcută, că m-aș întoarce oricând la acest hotel, cu plaja lui fină și apa curată, mai ales când o să fie Silvia mică. E drept, am prins un preț tare bun, în timpul verii e cam 80 de Euro camera pe noapte, dar sigur mai gasești reduceri prin agenții.


vineri, 20 martie 2015

Propuneri de activitati pentru inlocuirea treptata a privitului la TV cu ceva mai placut si interesant

Dupa articolul pe care l-am publicat ieri despre cu am renuntat eu la TV Cablu, vin cu o lista de lucruri pe care le facem noi in timpul pe care in mod traditional l-am fi alocat televizorului. Evident, n-ai cum sa-ti ocupi timpul din prima dupa ce renunti la aceasta ocupatie, dar usor-usor vei deveni mai creativ in legatura cu ce poti face in loc.
Asadar cam ce facem noi cand in timpul in care ne-a ramas dupa ce am renuntat la cablu:

- stam la povesti; adica ne intrebam reciproc cum a fost la serviciu, cum ne mai simtim, vorbim despre noi, vorbim despre fetita pe care o coacem la mine in burta, Vlad vine cu tot felul de subiecte din psihologie si unele chestii filosofice la care se gandeste el; comunicam mult, gatim impreuna, mancam si bem un pahar de vin (eu mai putin in perioada asta); et faire l'amour est une habitude quotidienne

- iesim la plimbare; obiceiul acest fluctueza in functie de cat chef am eu, pentru ca in perioada asta orice miscare mi se pare un pic mai obositoare, dar ma motiveaza Vlad cu o inghetata de la Mec

- citim; eu citeam relativ constant si inainte dar pe Vlad il vad citind mult mai mult de cand nu are televizor

- ascultam muzica; mai stiti cu e sa asculti muzica si sa faci doar asta? Fara nici un fel de alt stimul de atentie?

- vedem filme; descarcate de pe net si uneori mergem si la cinematograf

- stam pe net; nu neg, asta o facem deseori dar macar cand facem asta ne concentram pe asta, fara sa mai avem si un televizor pornit

- avem seri in care fiecare isi vede de programul lui; el cu prieteni de-ai lui, eu cu ai mei; NU facem totul in comun :D

- scriu pe blog sau fac liste pentru bebe :D si Vlad se joaca pe PlayStation (eu tot zic ca e mai bine decat sa stai in fata televizorului)

- ma gandesc; da, pur si simplu stau si ma gandesc la orice, la nimicuri si la de toate

- telefonez bunicilor, mamei, uneori il sun si pe tata (doar ca mi se pare ca ne gasim cam greu subiectele de discutie la distanta) si prietenele

- vad documentare pe youtube sau ma uit la vloguri de cosmetice :D (vlog = video blog)

- organizez diverse chestii prin casa; mi-am organizat cosmeticele, tot ce am prin bucatarie, hainele si acum lucram la balcon

- mergem si prin oras, doar ca de cand am ramas insarcinata nu prea avem asa multe optiuni de localuri ca peste tot se fumeaza

M-as bucura mult sa mai aud si alte idei si m-as bucura si mai mult sa-mi spuneti ca ati renuntat la cablu, sau de ce nu ati renuntat - care sunt argumentele pro televizor.

joi, 19 martie 2015

Cum am renuntat la televizor

Anul trecut fratele meu a fost intr-o scurta vizita de cateva zile la Bucuresti si a dormit la mine. In bucatarie eu am un soi de tablita unde ne scriem diverse mesaje, la fel fac si oaspetii nostri, care mai apoi pot fi sterse cu un burete. Ce credeti ca mi-a scris fratele meu - "Nu ai cablu - WTF?!".
Mare i-a fost surpriza cand a ajuns si a dat drumul la TV, dar nu avea nici un canal disponibil. Intr-un fel a fost asa de surprins, nu-si putea imagina existenta in afara acestui mediu informational reprezentat de televiziune si in lipsa ocupatiei din fiecare seara, statul in fata TV-ului.

Nici eu nu mi-as fi imaginat-o daca in 2008, cand m-am mutat prima data in chirie nu as fi avut o perioada de vreo cateva saptamani in care am asteptat operatorul de cablu sa vina cu instalarea. Atunci mi-am dat seama ca serile mele erau mai linistite, citeam mai multe, imi faceam tot felul de placeri minore gen sunat prieteni, iesit mai des in oras si un pic de gatit. In plus, ma simteam mult mai linistita, asa parca imi disparuse o parte din stres, nu ca as fi fost eu cine stie ce de stresata, dar ma simteam ZEN :).
Dupa perioada de asteptare, am avut din nou TV cablu si in momentul in care ajungeam acasa deschideam televizorul. Dap. Din reflex. Stiri, reclame, emisiuni una si una, filme, galagie, pana cand am avut un declic - clar imi place mult mai mult fara TV cablu, de fapt cam tot ce vad la TV ma obosea si nu-mi lipsise de fapt nimic in perioada de dinainte.

Timpul a trecut, ma mutasem cu fostul meu sot si de multe ori, de fapt in majoritatea serilor, programul nostru era dominat de televizor. Acasa, canapea, TV, culcat. OK, mai ieseam din cand in cand, dar cand stateam acasa nu eram 2 in cuplu, ci 3, noi si televizorul. Si nu glumesc, de fapt oriunde mergeam, eram noi si televizorul - la parinti, la socrii, la prieteni. Nu v-ati simtit niciodata agasati de intereseul acordat televizorul de catre comesenii vostri, de exemplu cand mergeti intr-o vizita? Am avea atatea lucruri frumoase si interesante sa ne spunem de multe ori, sa facem glume si sa depanam amintiri, dar mai degraba stam cu nasul la Antena 3 sau Realitatea si comentam ce politician a mai fost arestat - asta daca comentam si nu ne uitam ca "mutulicii".

In perioada ca in care am fost sigura am decis sa renunt la cablu, initial printr-o pauza de 3 luni (cand am avut cablul taiat ca sa nu mai platesc) si apoi de tot. Efectiv, m-am putut concetra pe alte chestii. MULT mai placute si care cred ca mi-au facut MULT mai mult bine decat privitul la televizor. Sincer, acum nu mai pot sa-i inteleg pe cei care ma intreba daca nu ma plictisesc fara televizor. Acum ma plictisesc daca ma uit la televizor.

Si, fara ifose inutile, sunt de multe ori mai informata decat prietenii din jurul meu care au televizor. M-a salvat internetul, imi aleg ce sa citesc, sursele din care sa ma informez si daca chiar am o emisiune pe care nu vreau s-o pierd o vad online (ex. Biziday). Exista o aplicatie - TVR+ unde toate canalele Tvr sunt disponibile live si la fel, toata arhiva de emisiuni. Am aplicatia pe telefon si fac screen mirroring pe televizor, adica pot sa vad pe ecranul TV-ului exact ce vad pe ecranul telefonului. E mult mai bine asa, sunt mult mai constienta de tot ce-mi trece prin fata ochilor si am un filtru bine sedimentat pentru informatiile pe care le primesc. Si Digi are o aplicatie asemanatoare unde sunt inclusiv canalele de documentare. Si totul gratis. Anual economisesc cam 500 de lei prin lipsa cablului deci o poseta faina de la Musette sau o pereche draguta de pantofi.

Va propun un exercitiu ca sa constientizati nivelul vostru de dependenta de televizor si mediul in care sunteti obligati sa va invartiti. Cand mergeti in vizita la cineva apropiat, spuneti-i sa inchida televizorul, sa mai stati si voi de povesti. Urmariti-i reactia si apoi analizati-va pe voi insiva si pe interlocutorii vostri sa vedeti daca aveti despre ce vorbi, in ce ritm si cum va simtiti in general? Daca aveti un sentiment stingher, luati o pauza de la cablu de 3 luni - asta e un standard in majoritatea contractelor si spuneti-mi parerea voastra de dupa :).

Si ca sevrajul sa nu fie prea puternic va las un link cu arhiva unei emisiuni de pe TVR+ pe care am vazut-o in seara asta (da, pe TV-ul meu, prin telefon, pentru ca mi-am dorit si pentru ca am simtit ca subiectul este ceva ce ma intereseaza si mai poate faca mai informata).
http://www.tvrplus.ro/emisiune-adevaruri-despre-trecut-9035

duminică, 8 martie 2015

Cand mancarea mexicana devine mancarea de acasa

Privind in urma, imi amintesc de anumite perioade din viata mea nu neaparat cu placere, ci cu nostalgie si induiosare. Sunt momentele acelea in care daca persoana mea din prezent ar putea calatori inapoi in timp, ar merge s-o imbratiseze pe Cristina din trecut, s-o mangaie pe crestet si sa-i spuna ca totul va fi bine.

O astfel de perioada este sederea mea de un an si jumatate in America, de pe vremea cand inca nici nu implinisem 22 de ani si totusi mi se parea ca pot infrunta orice, ca pot face orice si ca nimic nu ma poate darama. Ale tineretii valuri, care m-a luat si pe mine pe sus si care la multe provocari m-au mai supus... Mama stie cel mai bine despre ce vorbesc, pentru ca aceste valuri au afectat-o si pe ea si chiar si acum ma gandesc cu inima stransa la cata suparare i-am provocat.

Pe scurt povestea e cam asa: am plecat cu un program work&travel in state pentru o vara, am fost cuprinsa de mirajul Americii si poate si de indragostelile tineretii si am decis ca nu mai vreau sa ma intorc in tara, desi viza urma sa mi se termine, lucram un job de 12 ore pe zi la receptia unui salon de bronzat (macar weekendurile le aveam libere) si in afara de prietenul meu de atunci nu prea mai aveam pe nimeni pe care sa ma pot baza.
In scurt timp, am descoperit ca desi e frumos sa faci bani, sa ai masina ta, sa ai multe magazine la dispozitie si sa-ti permiti, sa vezi peisaje citadine din filme si sa traiesti intr-o lume in mare parte e mai civilizata, nu e chiar secretul fericirii vietii. Si mai mult decat atat, nevoia primara a fiecaruia dintre noi - hrana - era atat de departe de ceea ce-mi placea mie, incat nici macar asta nu ma mai satisfacea. Pe vremea aia nici n-avem habar sa gatesc iar tot de gaseam de cumparat mi se parea oribil (si intr-adevar si altii care au trait in America confirma faptul ca experientele culinare nu sunt ceva cu care SUA sa se poata mandri).


Per total ajunsesem destul de deprimata, iar unul dintre putinele lucruri care imi mai faceau placere erau mancarea mexicana si weekendurile la Six Flags (unul dintre cele mai mari parcuri de distractii). Despre mancarea mexicana am numai lucruri de lauda de spus. Gustoasa, hranitoare, usor de adaptat in diferite contexte, relativ ieftina... si cu asta am ramas in minte. Pentru perioada in care am stat in America, mancarea mexicana a devenit mancarea de acasa, exact cum as zice acum despre mancare gatita de mama. Am mai gasit doar poza de mai jos de la prima mea masa mexicana, nu mai stiu la ce local era.



Cand m-am intors, evident a inceput sa-mi lipseasca mancarea mexicana, cea de acasa... Gaseam si prin Bucuresti diverse localuri "wanna be", dar nicaieri nu am mai gasit gustul ala asa cum il faceau mexicanii in Milwaukee, pana cand nu am descoperit restaurantul El Torito, cu delicioasa lui mancare mexicana. Chiar nu-mi venea sa cred, iata ca unul dintre putinele lucruri care imi lipseau din perioada SUA se regasea si in Bucuresti, deci m-am bucurat foarte tare.
De exemplu nachos si burritos, sos guacamole, toate facute asa cum le stiam eu de la mexicani si multe alte bunatati. Includ si un link catre meniul restaurantului El Torito ca sa-l studiati.
Evident, dupa descoperirea aceasta, mi-am dus prietenii acolo, am sarbatorit si cateva zile de nastere, dar am fost si cu prietenul meu pentru o cina romantica in doi. Oricum, atata timp cat mancarea e buna, atmosfera faina si oamenii care te servesc prietenosi, poti merge la restaurant in orice formatie si totul va fi excelent. Si cam asa se intampla la El Torito, fara sa exagerez.
Mai mult decat atat, la un moment dat am comandat cu livrare chiar si pentru a-mi servi socrii de pe vremea aia, cand au venit intr-o duminica la masa. Evident, habar nu aveau ce e mancarea mexicana, dar le-a placut mult.

Pe langa mica mea poveste de mai sus, va invit sa-i cunoasteti mai indeaproape mergand pe pagina de Facebook a El Torito si fiti siguri ca daca veniti la noi in vitiza la Bucuresti, macar intr-o seara o sa mancam acolo.
Si ca un mic sfat, nu judecati mancarea mexicana dupa ce ati consumat-o intr-un local oarecare. E foarte probabil sa nu fie gatita autentic si sa va dezamageasca. Studiati bine ofertele inainte sa alegeti restaurantul si luati-va dupa recomandarile prietenilor :D.

miercuri, 18 februarie 2015

Un an nou, o noua dorinta

Si nu orice fel de an, ci Noul An Chinezesc. Mai exact, azi, 18 februarie, la ora 18:00 a inceput noul an chinezesc si cu aceasta ocazie ar trebui sa ne punem o dorinta. Cum tolba mea cu dorinte este mai tot timpul plina, pot si de aceasta data sa aleg una pe care s-o verbalizez cu ocazia acestui eveniment. De aceasta data dorinta mea cea mai mare este ca fetita noastra care va veni pe lume in iunie sa fie sanatoasa. Da, categoric asta este dorinta mea cea mai mare pentru 2015.

Tot cu ocazia Noului An Chinezesc, cei de la Wu Xing (dupa parerea mea, cea mai buna mancare chinezeasca din Bucuresti) au gandit o campanie foarte draguta, mai exact dau cadou cate un lampion pentru fiecare comanda de azi. Mai mult chiar, au organizat un concurs cu unul dintre cele mai consistente si atractive premii pe care le-am vazut in ultima vreme. Regulamentul este simplu, trebuie sa faceti o poza simpatica in care sa fiti vazand inaltand lampionul si puteti castiga 20 de vouchere a cate 1.000 de lei. Va dati seama cate bunatati puteti manca de valoarea asta? Si pe langa asta, e si o activitate distractiva, care te scoate din monotonie. Oricum, mai multe detalii cititi aici si mult succes!

joi, 12 februarie 2015

Doua idei de cadouri mici pentru Sf. Valentin, 1 sau 8 Martie

Sunt de parere ca o mica atentie poate face ziua cuiva mai senina, mai ales daca ii daruim ceva din inima. Acum avem si ocazii, de Sf. Valentin sau de 1 Martie. Stiu ca obiceiul zice ca sunt sarbatori in care domnii daruiesc cate ceva doamnelor, dar de ce sa nu facem un mic cadou unei prientene bune, mamei sau matusii sau chiar unei colege care e dispusa sa ne ajute tot timpul?

Asadar va prezint doua suprize placute din comert :D, cum imi place mie sa le zic, pe care le-am si achizitionat pentru mine, dar le am in dublu exemplar, cu mintea la cineva, bineinteles.
Mai jos e o cutiuta cu un produs gen crema de galbenele, cu miros subtil si foarte placut de trandafiri, de la Oriflame. E micuta, incape in poseta si e special destinata partilor de piele foarte uscata, cum sunt coatele sau bataturile etc. Eu am mai avut produsul dar in alt ambalaj si uneori m-am dat cu el si pe buze. Practic, are cam aceeasi utilizare cu o crema de galbelene. Si ce ambalaj dragalas si pretios are... Pretul e de 8 lei, dar asa cu totul mi se pare ca arata a produs care merita mai mult, de aceea o si consider o oferta foarte buna.


Pe langa crema pentru piele uscata, am mai descoperit aceasta cutie de la Nivea, si ea foarte dragalasa, nici prea mica si nici prea mare, metalica, pe care poti s-o folosesti la orice.
Inauntrul ei sunt doua balsamuri de buze, "ir" dupa cum ii spunem noi in Ardeal sau "strugurel" dupa bucuresteni :D, si o crema clasica Nivea. Pretul la fel, mi s-a parut chiar atractiv (19,77 lei la Carrefour) si e un cadou mult mai dragut decat un set de ceva (gel de dus si sapun sau deo, de exemplu) intr-o cutie de carton pe care o arunci imediat. Plus ca, stiti pe cineva caruia sa nu-i placa mirosul clasic Nivea? Eu nu :).

luni, 9 februarie 2015

Problemele din bucatarie ale unei fete moderne

Si nu doar ale unei fete moderne, ci chiar ale unei sotii moderne, pentru ca acest statut, vreau, nu vreau, imi trezeste in constiinta responsabilitatea atent construita de femeile din generatiile anterioare si de care cu greu vom scapa. Degeaba zic cu mandrie ca sunt o femeie moderna care nu gateste ca tot mi-e mila de saracul meu prieten (in cateva zile sot) daca merge sa-si ia saorma cand vine de la serviciu.

Si cu tot stilul asta de viata modern se naste una dintre cele mai mari probleme, care ne face sa pierdem o gramada de bani, la un prim calcul, cel putin 200 de lei pe luna. Mai exact, irosirea mancarii. Tehnic - cum se intampla asta cel mai des? a) Gatesc ceva si dupa ce mancam o data, de doua ori din respectiva mancare ne plictisim si pana la urma se strica; b) Primim mancare de la parinti, in cantitati prea mari de obicei, ne plictisim, o arucam. c) Mergem flamanzi la cumparaturi si cumparam chestii care par yummi la momentul respectiv si pe care n-o sa le mancam niciodata.
Pun pariu ca toate sotioarele din generatia mea se confrunta cu problemele astea... Asa ca o sa va impartasesc eu din "intelepciunea batraneasca" pe care am acumulat-o pana la 30 de ani pentru a evita irosirea si implicit pierderea de bani (care pentru mine sunt echivalente).

Incerc sa gatesc portii mici (cam 4 portii, deci sa manacam de doua ori). Tot in aceeasi idee, daca am chef sa incerc vreo reteta mai exotica, fac maxim doua portii pentru ca nu stiu daca o sa-mi placa. In cazul in care dau rateu (si mi se intampla, nu pot nega) macar sa nu ne chinuim prea tare si sa nu aruncam prea mult la gunoi. Pentru mine, cu cat oala sau tava e mai mare, cu atat mai mari sansele de rateu.

Ok... subiect delicat... socrii care ne trimit mancare, desi insistam sa nu ne mai trimita. Uneori ne place mancarea, alteori nu. Nu prea exista pachet din care sa nu ajunga ceva la gunoi. Si stiti cum ne mustra constiinta? Da, rau, usturator. Bun, am stabilit deci ca nu putem convinge socrii sa nu trimita. Asadar, dam instructiuni clare de ce mancare vrem si cat vrem (specificand cam cate portii). Nu pot sa zic ca nu ma mustra constiinta cerandu-le fix pe fix, uneori chiar ma surprind auto-evaluandu-mi bunul simt. Sper ca intr-o buna zi sa pot scapa de aceste mustrari de constiinta inutile (si pentru multe alte cazuri, nu doar legate de mancare).

Iar legat de cumparaturi, multumesc destinului pentru hypermarketurile online care fac livrari acasa. E drept ca deocamdata se intampla doar in Bucuresti, dar vai, bine mai e. Aleg cu intelepciune, ma uit, compar, adaug in cos, vad cu cat creste valoarea cosului in timp real, iau decizii mult mai bune. Stiu ce vreau sa gatesc, stiu deja ce am, nu mai e nevoie sa fac lista, nu mai pierd timp in magazine. Superb. Mi se potrivesc de minune cumparaturile online.

Cam asa sta treaba cu problema irosirii mancarii pe care incercam s-o depasim. Bineinteles, nu trebuie sa facem totul empiric, cum am facut eu pana acum, putem sa invatam si de la cei mai priceputi ca noi in domeniul asta.
Si nu este o problema doar la noi in casa, irosirea mâncării este o problemă acută în țara noastră. Vestea bună este că fiecare dintre noi poate face o diferență în acest sens. Jamie Oliver propune în noua sa carte, “Economisește cu Jamie”, apărută la Curtea Veche Publishing, un nou stil de a face cumpărături, de a găti și de a utiliza alimentele astfel încât să economisim mai ușor. Rețetele sunt realizabile cu un buget redus și gândite astfel încât să valorifice la maximum ingredientele.

Mare nevoie as avea asadar de acesta carte. Banuiesc ca la stilul meu de viata, sunt chiar in publicul tinta al lui Jamie pentru volumul de fata, publicat la Curtea Veche Publishing.



marți, 20 ianuarie 2015

Cand devii prea mare pentru un client prea mic - varianta Emag


Mai stiti vremurile in care Emag-ul era de toata stima? Vremurile cand dadeai o comanda, ajungea la timp direct la destinatar si nu intampinai absolut nici o problema. Ce frumoase erau acele vremuri...
Ehe, dragii mosului, acele vremuri au trecut, Emag a crescut mare, iar noi clientii lor ne facem tot mai mici si insignifianti.
Nu prea are sens sa intru in detaliile intamplarilor prin care am trecut nu numai eu, ci si cativa (mai multi) dintre cunoscutii mei, insa voi puncta cateva probleme pe care le-am intampinat:

- comanda neprocesata de sistem (astepti mai multe zile si nu se intampla nimic la statusul comenzii)
- acces aproape imposibil la call center (incercari esuate de a intra in legatura cu un operator in zile consecutive)
- agenti de call center neinformati si lipsiti de orice initiativa (daca ai o problema care iese din scripturile lor habar n-au cum sa abordeze situatia)
- intarzierea comenzilor (pur si simplu curierul nu ajunge la termenul precizat in statusul comenzii)
- statusuri incorecte de comanda (scrie ca produsul a fost livrat desi nu a fost livrat, vorba americanilor "ever")

Oricum ce mai conteza un client in plus sau in minus cand esti asa de mare?

E si asta un pericol cand incepi sa te intizi mai mult decat ti-e plapuma, undeva vei incepe sa te diluezi. Emag s-a diluat in ceea ce priveste calitatea serviciilor si credeti-ma, am fost foarte ingaduitoare cu ei, pe termen chiar lung. Simt ca e momentul in care voi da ocazia si altor furnizori de genul Emag sa-mi arate ce pot, chiar daca voi plati un pic mai mult pentru niste servicii mai bune. Daca sunt baieti destepti, ca tot e la moda expresia asta, vor sti sa capitalizeze acest moment si sa-si creeze o plaja mai larga de clienti astfel incat in timp sa poata aduce preturile produselor lor la nivelul Emag. Ramane de vazut.

Oricum, in contextul asta, chiar azi am citit un raport preliminar al accidentului Air Asia care a dus la prabusirea unui avion de pasageri in 28 decembrie 2014. Stiti ce se intamplase? Pilotul incercase sa urce prea sus, prea repede si aeronava nu a rezistat. Nu degeaba s-a transmis vorba stramosilor nostri "Festina lente".

PS: Pentru cine nu are de-a face cu serviciile Emag, o scurta istorie vazuta prin ochii clientului: De cand ma stiu la calculator stiu si de Emag, care pe vremea cand eram eu in facultate vindea doar bunuri IT (calculatoare, componente etc). Toti stiam ca au cele mai bune preturi, ca te poti duce sa ridici produsele din showroom, deci practic sa le incerci, ca livrarea prin curier e ok si incet incet Emag-ul si-a creat o reputatie foarte buna. Incepusera sa devina maricei acum cativa ani cand au decis sa isi extinda gama de produse, dar nu intr-un mod dramatic. De vreun an incoace insa au tot felul de parteneriate cu diversi furnizori gen site in site (de exemplu Carturesti, Mega Image etc.), directia pe care cred eu ca o urmaresc fiind gen Amazon. Fie sa dezvolte ei pe termen lung, fie sa fie preluati de Amazon. Ei bine in acest ultim an asa de mult au crescut - produse multe, clienti multi, campanii nenumarate ca fiecare client in sine a devenit tot mai mic si neimportant.

Cele mai bune solutii rezulta din nevoi reale - Food Panda

Stiti cum se intampla ca sunt unii producatori de bunuri sau furnizori de servicii care incearca sa creeze o nevoie in mintea consumatorului ca mai apoi sa-i poata vinde acel ceva, desi consumatorul ar putea trai linistit in continuare fara respectivul bun sau serviciu. Deci niste inutilitati de care credem ca avem nevoie si pe care mai suntem si convinsi sa dam banii.

Am inceput cu asta tocmai ca sa justific articolul meu de azi, unde vreau sa laud un pic un serviciu care chiar mi se pare de folos, mai exact Food Panda.
Nu stiu in alte orase cum e, dar in ciuda aparentelor in Bucuresti avem o maaaare problema cu serviciile de catering si mai ales cu gasirea acelor restaurante care sa te poata servi rapid si gustos atunci cand comanzi la o adresa (fie la birou, acasa sau in alte locuri).
OK, una din problemele care se rezolva prin Food Panda este gasirea unui restaurant care sa livreaze la adresa la care vrei sa comanzi. Daca pana acum cautam pe google si de multe ori restaurantele afisate nu faceau livrari unde vroiam eu, Food Panda iti listeaza toate (sau cel putin multe) restaurante care fac livrare la respectiva adresa. Deci economisesti o gramada de timp si si mai important - energie (la mine exprimata prin enervare :D).
Dupa ce ai ales restaurantul, intri in meniu, direct pe Food Panda si comanzi. E user-friendly, simplu si gratis. Ce sa vrei mai mult?
Cum ar zice inteleptii, un pas spre viitor :).